ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

Archive for Septembrie 2011

doina

with 7 comments

Femei cu degete subtiri

Femei cu pielea transparenta

Femei cu ochii mari si negri

Femei cu sanii grei si moi

Femei fumand pe un trotuar

Femei strangandu-si paru-n pumn

Femei razand

Femei plangand

 

Written by ghelme

Septembrie 27, 2011 at 4:00 am

Publicat în Uncategorized

scrisoare din jetlag

leave a comment »

si in timp ce stau in parcarea hotelului asteptand taxiul sub soarele madrilen incep sa ma gandesc ce ar putea fi mai impersonal in univers decat un holiday inn express pe marginea unei autostrazi si imi trec prin minte tot felul de variante, de la un felinar din ala inalt cu doua becuri, sau un capac de canal pana la un caine care face pipi pe un gard de beton si tot rumegand la chestia asta ajung si in aeroport unde ma bucur ca am o gramada de timp si il risipesc cautand restaurantul in care se mananca cel mai bun mic dejun si unde se bea cea mai buna cafea doar ca sa imi dau seama brusc ca tre sa decolez din alt terminal si tre sa iau un tren pana acolo si e oaresce panica si uite asa urc la bord inca rontaind cel mai prost senvis si sorbaind cea mai proasta cafea, dar lasa ca se compenseaza totul in viata imi zic in timp ce ma bucur efemer ca e boarding complete si locurile de langa mine sunt inca goale, nu e decat negrul asta dubios si urias care blocheaza capatul celalalt si n-o sa se aseze nici dracul intre noi la cum aratam, daca nu tinem cont de cei doi prieteni mestizo ai negrului ce apar pe la un moment dat nu se stie de unde avand in vedere la ce altitudine zburam si desfac sub scaun o sticla, doua de tarie pe care le sorbaie din cutii de cola in care poate o fi si cola, dar care miroase a alcool medicinal de imi muta nasul, dar nu e nimic ca lor le place, scot si un mic dispozitiv care produce un fel de chestie, cred ca ei ii zic muzica fiindca incep toti trei sa lalaie in surdina, cand eu credeam ca acolo doar e inregistrat un om pe care il calca un alt om mult mai gras pe picior si uite asa, cu chef si voie buna, doua carti intregi citite si inca trei la suta din invatamintele lui schopenhauer pentru nu se stie exact cine si vreo treizeci de poezii ale lui baudelaire si una a mea si inca vrei trei reprize de somn intrerupt si cu mainile pe piept ca pe masa plus mult privit in gol, ajungem cu chiu cu vai in costa rica, tara cea mai fericita din lume, unde de atata fericire telefonul meu nu gaseste nici o retea care sa-l primeasca si pe el la joaca, dar oricum nu conteaza ca la voi e deja luni dimineata devreme si numai eu am ramas cum nici nu prea inteleg cum inca in weekend asa ca ma resemnez ca de obicei in mancare, ca doar aici am de unde alege, uite, au chiar doua locuri diferite, un burger king si un cinnamon rolls, acu pe bune, batoane de scortisoara, ce dracu de mancare o mai fi si asta, dar oricum sunt deja atat de obosit incat nici nu reusesc sa termin cartofii prajiti cred a saptea oara ca nu au cum sa iasa din prima asa de unsurosi si oribili si cumva mi se pare ca singurul lucru pe care il mai pot face pentru ora si ceva pe care o mai am de zburat este sa imi iau un roman fals politist scris de garcia marquez care iti zice in prima pagina cine a omorat pe cine si de ce si te chinuie apoi inca vreo suta de pagini cu unghiuri si perspective si asa nici nu bag de seama cum rontaind un biscuit cu un gem de neinteles in mijloc pe care mi l-au oferit stewardezele ca sa ma testeze cumva intr-un mod nebanuit imi mai dezlipesc o data curul ud de pe scaunul avionului si ma tarai doborat de fusuri orare pe care nu le mai inteleg de ceva ore bune spre coada de la imigraciones repetand ca sa nu o adorm o mantra pe care m-am hotarat eu sa o zic ofiterului in lipsa de altceva mai bun si anume estoy aquí para hacer negocios con una compañía llamada ABC, que se ocupa de mi accomodaciones, nu ca nu mi-as da seama pana si eu ca vorbesc spaniola lipind cele sapte cuvinte pe care le stiu unul de altul in fel si chip si inventand unde e cazul, dar treaca mearga si chiar trece si merge, mai ales ca de data asta politistul vorbeste engleza prea bine si iata-ma iar in noaptea tropicala care se lasa aici intotdeauna intre cinci si sase seara de parca i-ar fi frica de intuneric si e cald si e umed si mi se lipesc hainele de piele si taximetristul asta nu intelege nimic din ce ii spun, dar bine ca i-au zis ei unde sa ma duca si stie exact si strada si numarul, doar colonia e gresita si avem o discutie pe tema asta care e cum am discuta noi daca sa mergem pe bulevardul timisoara numarul 92 in cartierul drumul taberei sau in berceni, cu notabilele diferente ca nimic nu imi mai pare absurd dupa cortazar citit in timp ce dormea pe mine negrul gras mai sus mentionat si ca oricum vorbim o limba pe care o inventam pe masura ce o folosim asa ca ma las in voia soartei nebune si urc in taxiul care este atat de nevolnic incat a trecut peste speed bumperul din aeroport abia din a treia incercare si gonim cu o viteza incerta si de neverificat fiindca bordul masinii este stins complet de parca ne-am camuflat de nemti intr-o liniste intrerupta doar de rateurile motorului si de bataile inimii mele care duduie sa imi sparga pieptul cau un ecou inca un minut doua dupa fiecare mica explozie inspre apartamentul de lux inchiriat exclusiv doar si special pentru mine si, desigur, inca doi insi care s-au gandit ca daca tot au ajuns ei inaintea mea, sa faca un gest de noblete si sa imi cedeze mie dormitorul organizat intr-o fosta debara ca sa nu ma deranjeze noaptea baia din camera sau patul in care incap si in timp ce valizele imi scapa din mana pe gresia opulenta ce a ramas in plus cand s-a pavat vreo toaleta publica imi explodeaza in cap in aceeasi secunda trei imagini la fel de violente pe care am reusit cu greu sa le uit dupa ce am plecat din aceasta tara mandra ultima oara, si anume biroul meschin, prea cald cand nu e extrem de rece, mirosind a cabluri incinse si a praf si cu ferestre ce dau intr-un perete prea sus ca sa fie macar zmangalit in care imi voi petrece restul saptamanii pana pe la noua zece seara cand am noroc sa scap inainte de unu dimineata si in acelasi timp cinele delicioase in pizza hut, local specific locului unde am fost dus ca sa mi se explice ca pot sa imi iau fie blat pufos, fie blat crocant, adica exact cum doresc, dar asta numai in acele zile in care am avut timp sa mancam, ca in rest am rontait copane unsuroase de la pollo campeche peste tastaturi si, in acelasi timp, dusul, of dusul, care trimite apa in directii atat de divergente incat trebuie sa calculez cu atentie folosind amintirile mele din anul intai de la simplexuri in ce pozitie ma asez astfel incat sa maximizez apa care cade pe mine, altfel, o tinta greu de ratat intr-o cabina de dus, si toata anamneza asta ma tulbura si ma intorc in aceeasi stare dilematica din care am pornit, doar ca de data asta ma intreb daca sa ma culc, sa ma imbat sau sa ma impusc.

bine am venit in san salvador, el salvador.

ce job exotic am si eu, mama mama, crapa ficatul in mine de invidie..

Written by ghelme

Septembrie 19, 2011 at 6:45 am

Publicat în Uncategorized

exact ca domnul Ion Susai

leave a comment »

violetul amar al ochilor tai trezeste minele din mine

si incerc sa imi amintesc cand am decis sa ridic din umeri.

te simt o iubire pierduta, uitata, veche

si te-as strange in brate pentru totdeauna.

dar timpul nu curge in aeroport

unde megafoanele varsa peste noi doar acum

aeroportul e ca o trecere pentru pietoni

acum e rosu si ne iubim peste taxiurile ce siroiesc printre noi

acum e verde si trecem unul pe langa altul inspre nimeni

atingandu-ne aripile

si poate si coatele.

Written by ghelme

Septembrie 17, 2011 at 11:13 pm

Publicat în Uncategorized