ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

smalltime brazilian news

leave a comment »

Peixes Do Dia Jornal, Sao Paulo, 2011

Dusul Brazilian ( duchao brasileiro, lat: dusum brasilicum, /ˈdʃ/  /do/ /brəˈzɪl/)

Personaj fantastic din mitologia braziliana, prezent in numeroase poeme si legende populare cu transmitere orala in regiunea Sao Paulo, precum si in mai mica masura in statele inconjuratoare din Brazilia. Este, in genere, considerat un spirit pozitiv, asociat cu igiena corporala si buna dispozitie pe care numai un miros personal placut o poate oferi, dar are o latura ludica, usor malevolenta sau chiar sadica. Este reprezentat adeseori printr-o pictograma a unui om care fuge in pielea goala pe o strada evident plina de lume, mai rar ca un om lesinat in cada sau care se acopera cu o patura cu motive traditionale.

Femeile in varsta povestesc o versiune a mitului mai putin raspandita in prezent prin care Dusul Brazilian a fost candva un seducator tanar scotian numit McCheap, ce a emigrat in Brazilia fugind de aberantul obicei al vremii de a plati pentru apa calda la dus si care, ajuns la destinatie dupa 24 de ani de peripetii pe o pluta in Atlantic vaslind inutil impotriva GulfStream-ului, a suferit o emotie prea puternica atunci cand a descoperit ca in tara visurilor sale trebuie sa plateasca si apa rece. De aici spiritul usor contradictoriu si vindicativ al Dusului Brazilian de astazi, reminiscenta a alternantei rece cald specifica dusurilor din patria sarmanului McCheap, dar cu o nuanta violenta data de schimbarea brusca, imprevizibila si necontrolabila a temperaturii apei revarsate peste victimele inocente si bine sapunite.

Dusul Brazilian este frecvent insotit in povestirile localnicilor de Fereastracarenusenchide Desiafaraploua si de Amberelasticla Dardesfacatorioc, alte doua personaje mitologice de acelasi calibru din panteonul specific regiunii. In cele mai populare versiuni ale legendei, incepe prin a chinui pe toti cei ce ii calca in cada pe care ii supune la probe de foc si gheata carora cei nedestoinici nu ii rezista nici macar un minut, dovedindu-si slabiciunea morala si fizica. Este imblanzit mai mereu la final de eroul local Ghelmezinho, care, desi initial se descurajeaza si jura ca nu mai face baie in America de Sud niciodata, dupa patru zile si nopti de suferinta si post negru de bere, indrumat de zeul ploii de vara Umbanda (sincretism !!??), reuseste sa parcurga intreg traseul initiatic presarat cu arsuri si ingheturi teribile ce reprezinta simbolic alternanta dintre rau si cand credeai ca nu se poate mai rau, iata ca greseai.

…….

Nota: randurile de mai sus reprezinta ultima intrare din jurnalul doctorului Ghelmezao, pus la dispozitia noastra cu amabilitate de organele de ancheta ce investigheaza subita pierdere a facultatilor mentale a celebrului imaginolog si colportist ce a fost gasit de catre personalul hotelului in care locuia in Sao Paulo delirand pe mocheta intr-o limba inexistenta care seamana cu portugheza din punct de vedere fonetic, dar este, de fapt, o insiruire de onomatopee gen: arde, fiert, auauauuu, maiculita ce durere, cancer friguros si rece…

Anunțuri

Written by ghelme

Mai 17, 2011 la 2:33 am

Publicat în Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: