ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

from russia with love

with 3 comments

about italy

in timp ce ma uit pe geamul avionului la cei cinci, sase rusi burtosi imbracati in eschimosi ce invart si se invart in jurul rampei pentru bagaje de parca asta e primul avion pe care il vad in viata lor si se intreaba ce tre sa faca ei, mai exact, cu masinuta ciudata cu care au venit si cum anume sa o aseze ca sa se potriveasca mai bine, imi amintesc de italienii de saptamana trecuta. nici nu e greu, ma uit la rusi si ma bufneste rasul, privesc lung la avion, se intreaba unul pe altul, suna un prieten, au niste idei, dar nu sunt siguri ca o sa mearga. imi vine sa ma dau jos sa-i organizez un pic, dar stau la geam si nu vreau sa deranjez.

sweet italy.

italienii nu sunt asa, cel putin aia cu care lucrez eu. imi e plin capul de clisee, dar tre sa trec peste ele pentru ca vad cu ochii mei ca oamenii astia chiar stiu despre ce vorbesc. asta e o senzatie pe care am descoperit-o mai demult, cand am inceput sa trainuiesc in europa de vest. oamenii chiar stiu despre ce vorbesc.

cat lucram in romania, pentru mine cel mai important a fost sa ma prind cel mai repede de ce se intampla si daca ma prindeam cel mai repede, atunci asta era suficient ca sa fiu primul care stie. in suedia sau in italia, oamenii au atata experienta incat oricat de repede mi-ar merge mie mintea, pur si simplu nu pot sa compensez experienta lor. ei stiu. sunt mai lenesi ca noi, zicem noi. nu astia cu care lucrez eu. suntem mai destepti noi, zicem noi. lol. solutiile noastre sunt mai creative, ne laudam. da, evident, e creativitatea inaintemergatorului. e o creativitate scumpa si infertila. facem asa un haos din munca noastra incat toate solutiile noastre sunt complet nereproductibile si ne solicita mai degraba apetenta pentru risc si combinatorica mentala decat desteptaciunea.

ma rog, sa lasam asta cu romanii versus altii, e o cauza demna de un comentator mai treaz ca mine.

una peste alta, cand am trainuit in suedia, olanda, italia, franta m-am simtit ca un neavenit pentru ca oamenii, fara a fi nepoliticosi sau neplacuti, pur si simplu ma fac sa inteleg ca ei stiu mult mai mult decat mine despre ceea ce discutam noi aici. cel mai tare a fost la un moment dat cand m-am apucat eu, ca de obicei, sa intreb cam ce experienta are audienta mea cu produsul despre care urmeaza sa vorbim si primul care se oboseste sa imi raspunda imi zice un sec douazeci de ani. this is impressive, raspund eu repede ca sa nu mi se vada ochii mari, what the fuck am i doing here mi se invarte in cap. i-am zis razand ca eu, acum douazeci de ani, eram clasa a sasea.

o sedinta cu echipa de proiect in romania sau in bulgaria seamana cu o reuniune cu colegii mei de liceu. o sedinta de proiect cu echipa din italia seamana cu o sedinta cu generatia lui tata condusa de consultanti din generatia lui tataie, dumnezeu sa-l ierte. stam la masa si sorbaim un pahar de vin rosu de casa si batranul consultant de business isi ridica ochii adormiti inspre mine si ma intreaba: si cati ani de experienta zici ca ai tu cu modulul asta pe care te-am chemat sa ne ajuti sa-l implementam? rece, uscat, fara modulatii in voce. sa-i zic adevarul, adica zero si un pic? sa-l mint? nu poti sa il minti pe bunicul, l-au mintit atatia inaintea ta incat stie el inainte sa stii tu ce o sa zici. ies din colt printr-un pas lateral, dar am inteles si eu si el cu cine avem de-a face.

nu sunt aroganti, am mai zis asta, dar vreau sa fiu bine inteles. atata doar ca nu iti raspund la mailuri, nu prea te baga in seama si cumva, vorbesc pe deasupra ta. prietenul meu din columbia despre care am facut vorbire intr-un alt post m-a intrebat pe skype cum mai e cu cainii vagabonzi in bucuresti si ce face ana. l-am intrebat inapoi cum o duce gloria, nevasta-sa, si daca ii mai place fiica-si franceza. genul asta de conversatie nu mi-o pot imagina cu italienii pe care i-am vizitat acum doua saptamani si asta doar pentru ca nu am suficienta experienta cat sa ii interesez.

nu e nici un pic de xenofobie aici, am comentat impreuna despre italienii care au o problema cu romanii din italia si cumva de pe aceeasi pozitie. stii ca sunt o gramada de tampiti care au pica pe romani la noi in tara, m-au intrebat ei. nu sunt cumva aceeasi tampiti care au pica si pe napolitani, le-am raspuns eu? nu e xenofobie fata de mine, e doar superioritate asumata.

 

in fine, sa punem deoparte complexele personale si sa luam partea buna a lucrurilor. se mananca superb in italia. au ajuns in acel punct al rafinamentului gastronomic in care mancarurile lor sunt atat de delicios de simple incat mi se par de neegalat. pur si simplu, nu inteleg cum pot sa faca ceva atat de bun cu atat de putine ingrediente.

this is an exquisite lamb steak, mylady.

this is no lamb, dear sir, this is irish sheep.

this is perfect.

 

am fost de doua ori in italia anu asta si de fiecare data m-am intors de acolo convins ca nu exista lucru mai bun in univers, mai bine si mai intelept facut, decat o cina italiana. si totusi, uite, abia m-am cazat la ibis in moscova si mi-am luat o soup of the day si mi-a zis chelnerita ca soup of the day este astazi borsch, sir, si mi-am luat un borsch si am primit o ciorbita de vacuta ca pe vremuri, la terasa dacia, dreasa cu nitica smantana si mi s-au umezit ochii amintindu-mi de deceniul mahmur pierdut undeva prin neptun. la ibis, ce sa vezi.. cine ar fi crezut ca un ceva intamplat intr-un hotel atat de impersonal si universal ca ibis ar putea sa ma arunce  pe malul marii noastre negredulci.

 

imi plac rusii dupa prima zi de training si imi plac rusoaicele. iar politistul cu ditamai puscociul din holul hotelului din bogota e inlocuit aici cu un putin serios ce sta nemiscat in costumul sau impecabil in acelasi loc in receptie de trei zile. more to come, stay tuned.

Anunțuri

Written by ghelme

Decembrie 14, 2010 la 11:05 pm

Publicat în Uncategorized

3 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. Va urez Craciun fericit dimpreuna cu toate ingredientele necesare: sanatate, dragoste, implinre, bucurie, belsug si succese pretutindeni unde veti merge. La multi ani!

    al dv. dl.Goe.

    Dl.Goe

    Decembrie 23, 2010 at 5:25 pm

  2. la multi ani Ghelme!! (totusi) si Craciun Fericit!

    Kibby

    Decembrie 23, 2010 at 8:12 pm

  3. Sarbatori fericite!
    bine, hai, si craciun fericit! 🙂
    multumesc pentru urari si incurajari.

    ghelme

    Decembrie 27, 2010 at 1:53 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: