ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

frica de moarte

with 2 comments

in islanda, sfarsitul lumii este mereu aproape.
suna mai bine in engleza, capat si sfarsit sunt acelasi end si end este ceea ce aduce vantul din nord in mintea mea. am ramas pierdut azi privind din birou oceanul grabindu-se inspre port si valurile inspumate si vasul pescaresc ce parea ca se lupta in mod paradoxal din greu sa se apropie de o dana spre care il impingea prea repede vantul. un coleg a venit langa mine si, cand mi-a vazut expresia ratacita, mi-a zis ca asa este in islanda cand bate vantul din nord si in clipa aia m-am gandit ca nord aici inseamna sfarsitul lumii, nu rusia, nu norvegia, nimic mai prejos de sfarsitul lumii.
nu sunt pregatit pentru vantul asta, imi trece prin haine si imi zgarie  pielea, insa mai rau imi este ca imi zgarie nervii. nu am putere sa ma duc in oras, am iesit pana la un fast food thai care e la doi pasi de hotel si am mancat acelasi miel cu sos satay si aceeasi bere mi-a inmuiat iar mintea si am uitat de mine citind pana cand am observat ca sunt singur si se spala pe jos in jurul meu. m-am ridicat infrigurat si am plecat spre camera mea inchisa fugarit de norii pe care ii atingi cu mana si care imi trec pe deasupra capului cu o viteza complet nepotrivita. am dat drumul caloriferelor la maxim si s-a facut prea cald, dar cumva simt ca frigul a intrat o data cu mine aici si sta pe patul celalalt asteptand momentul potrivit sa ma bata pe umar si sa ma sperie mort.
e tara curcubeelor islanda, ploua tot timpul undeva la doi pasi de tine si daca te intorci si privesti intr-acolo o sa vezi cele mai clare si puternice curcubee. ieri dupamasa am vazut doua  paralele care se ridicau din ocean inspre munte si care straluceau atat de artificial incat pur si simplu nu am avut nici un chef sa le fotografiez.
acum inteleg in sfarsit ce m-a mirat atat de tare acum cateva luni. aici nu e nimeni pe strada pentru ca strada nu e un loc unde sa fie cineva, strada este a vantului din nord ce iti taie sufletul in felii subtiri. am simtit azi blestemul locului, necesitatea imperioasa si aproape fiziologica de a ma inconjura de pereti si de a aprinde televizorul, lumina si calculatorul.
era opt jumate seara cand am intrat in hotel cu pasi grabiti, fara sa ma uit in urma, simtind ca imi calca pe umbra un spintecator mai vechi decat islanda insasi.
Anunțuri

Written by ghelme

Septembrie 14, 2010 la 11:20 pm

Publicat în Uncategorized

2 răspunsuri

Subscribe to comments with RSS.

  1. In curand o sa constatam, cumva, ca intreg Pamantul este o Islanda. Si atunci ne vom simti bine si in Islanda, iarna, cand se mananca bobocii. Din povestea d-voastra (a carei lectura m-a infiorat si inviorat in acelasi timp) deduc un lucru: In Islanda, pentru nimic in lume, nu trebuie sa te duci singur. Imi amintesc ca odata ma plimbam pe niste strazi la circa -30 C (cu corectie de vant) impreuna cu o fata. Intr-o jumatate de ora ne-au inghetat complet fetzele dar de deprimat nu ne-am deprimat.

    P.S. Eu va vizitasem sa va spun ca v-am raspuns in Dilema Melcului de Aprile dar comentariul nu mi-a aparut pentru ca moderatorul e in siesta. Stiu ca nu se potriveste sa-l aduc aici dar… ce sa fac? Il am in buffer:

    Desigur ca nu va contrazic. Avem in fond opinii apropiate care se despart doar la nuante. Dar daca lasam la o parte fondul si venim la discutie doar cu nuantele putem desigur ajunge la contradictii majore in bazinul de dezbatere. Din (ne)fericire lentoarea moderarii si alte cateva detalii dilematice fac cu totul improprie vreo dezbatere sau macar vreo polemica aici. Daca am avea sansa pentru asa ceva am aluneca usor in filosofii legate de defectele de fabricatie si de proiectare a sistemelor legislative dar si in cele legate de defectele principiale ale legiferarii (o activitate umana impropriu numita asa). Ca sa testam cum stam cu diferentele v-as intreba care credeti ca ar fi obiectivul major al legiferarii (in general, al sistemului de legi umane, in ansamblu), acela de a orienta societatea catre progres, eficienta si optim SAU de a o conserva si perpetua? A doua intrebare de test ar fi in legatura cu relatia in care ar trebui sa se gaseasca sistemul de legi cu democratia? Ar trebui sa urmeze sistemul de legi strict principiile democratiei sau nu? Poate ca aceasta intrebare va apare neclara sau chiar subversiva. Incerc un exemplu: Exista o lege (un ansamblu de cateva legi) care incearca sa interzica abuzurile sexuale (hartuire, viol, etc). Vi se pare o lege corecta? Morala? Egala? Fair-play? Indraznesc sa anticipez ca veti raspunde afirmativ. Totusi legea aceasta ii afecteaza in mod foarte diferit pe indivizi, adica ii trateaza in mod inegal si nu ma refer aici la abilitatea unora de a eluda legea. Unii nu simt niciodata nici cel mai mic impuls de a pune in practica vreun abuz sexual (legea necreandu-le niciun disconfort si nicio constrangere) in timp ce altii (care s-au bucurat de aceeasi educatie cu primii) simt in mod natural astfel de impulsuri si ispite prin prisma carora legea le creaza un real disconfort si frustrari (Veti accepta ca exista astfel de indivizi). Atat vreme cat mumarul primilor e considerabil mai mare legea ramane fair in acord cu DEMOCRATIA. Dar, ce ar trebui sa se intample principial cu legea daca societatea ar evolua (ipotetic, cine stie cum, ca urmare a cresterii radiatiei cosmice, nu conteaza) astfel incat majoritatea indivizilor (inclusiv potentialele victime ale agresiunii altora) sa simta puternice impulsuri de a agresa sexual? Daca in cazul majoritatii, in mod statistic, disconfortul de a fi agresat sexual ar fi mai mic decat disconfortul creat de legea care-ti interzice (de fapt nu-ti interzice ci doar te pedepseste in cazul in care o incalci) tie insuti sa agresezi sexual atunci cand ti se nazare, atunci ce anume ar trebui sa se intample, DEMOCRATIC vorbind, cu legea respectiva, sub actiunea de revizuire a legiuitorului? Sa devina mai blanda? Mai aspra? Sau sa fie eliminata? Va amintiti de prohibitia din SUA din vremea lui Al Capone? Ce parere aveti despre legalizarea prostitutiei, a homosexualitatii, casatoriilor homosexuale si a consumului de droguri usoare? In ce relatie se afla aceste legi cu democratia? Ma rog, scuze pentru aparentul derapaj… Si zic aparent pentru ca in fond toate astea au o legatura directa cu „problema tzigneasca” (oops). Mai vorbim noi.

    P.S. Nu stiam ca sunteti si poet de „sonete”. Ziceti: „tiganii nu se duc la scoala pentru ca noi i-am invatat, pipaindu-ne portofelele cand ii vedem urcandu-se in tramvai, ca si daca s-ar duce nu ar conta.” – Poet printre victimologi.

    Dl.Goe

    Septembrie 17, 2010 at 4:52 pm

  2. […] Frica de moarte Era opt jumate seara cand am intrat in hotel cu pasi grabiti, fara sa ma uit in urma, simtind ca […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: