ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

interview with myself about catalin matei

with one comment

intrebare: cum ii explici cuiva care n-a fost la the ark cand a pus catalin matei muzica ce s-a intamplat acolo?

raspuns: nu poti

intrebare: merita sa scrii despre ce s-a intamplat acolo?

raspuns: da, pentru re:bucuria celor ce au fost acolo si a ta

intrebare: te-ai mai simtit asa vreodata?

raspuns: nu cred, nu imi amintesc oricum. probabil ca am mai fost asa de fericit, dar in alt context, nu legat de muzica.

intrebare: ai dansat?

raspuns: o, da! am dansat ca niciodata, am dansat treaz complet. eu tre sa beau vreo cinci sase beri ca sa incep sa dansez si, oricum, incep timid, dau din mana, bat ritmul cu piciorul pana ma ia valul. acum a fost altceva, am intrat in zona imediat, vorba lui dan deacon.

intrebare: mai ascultasei inainte catalin matei?

raspuns: doar ocazional, pe la prieteni.. nu pot sa zic ca imi formasem o parere, stiam asa de la lume ca e foarte ingenios in metoda si imi propusesem sa il vad si eu. oricum, imi place foarte mult cum scrie. dar nu m-a pregatit nimic pentru ce s-a intamplat acolo. mi se pare atat de neobisnuit ca m-am dus sa ascult un om pentru ca imi place cum scrie.

intrebare: ce ai fi facut daca nu veneai in seara aia la rokolectiv? privind retrospectiv, iti pare bine ca ai venit?

raspuns: as fi pregatit lansetele pentru un pescuit de dimineata la peris la crap la inginer albastroiu! da, sunt foarte fericit ca am fost acolo. la crap abia a inceput sezonul, oricum. mi-era si cam lene sa ma scol de dimineata, nici vremea nu era prea stralucita, asa ca am zis ” hai, dom´le, sa-l vad pe catalin matei”

intrebare: nu ti se pare totusi cam exagerata chestia aia cu masca in cap?

raspuns: nu, a fost foarte bine. mi-a placut ca masca nu a avut un mesaj, o idee transparenta. da, ok, poti sa zici ca era o transfigurare a mastilor romanesti traditionale daca vrei, dar poti la fel de bine sa zici ca e masca din scream uitata in microunde sau o paine pe vatra in care s-au inversat proportiile dintre drojdie si faina. eu iubesc gustul amar si faptul absurd, asa ca am acceptat imediat senzatia de degenerare fara sa imi bat prea mult capul cu ce era inainte ceea ce acuma s-a descompus

intrebare: totusi muzica nu ar trebui sa fie mai sobra, nu ar trebui sa sa impuna prin muzica, nu prin bizarerii ajutatoare?

raspuns: asta e intrebare de teoretician si nu are sens sa raspund eu la ea pentru ca, realmente, nu sunt din domeniu. ce pot sa zic este ca experienta in sine a fost extraordinara si nu ar fi fost asa fara setupul foarte elaborat si, in acelasi timp, simplu. cand a inceput, m-am simtit instantaneu in filmul the 13th warrior, cu antonio banderas. nu stiu daca l-ai vazut?

intrebare: te rog, nu uita ca am declarat de la inceput ca e un auto interviu. normal ca l-am vazut daca l-ai vazut si tu.

raspuns: asa e, scuze! deci, m-a dus imediat in padurile germanice cand se lasa inserarea peste palisadele satului si incep sa se vada umbre la liziera padurii. iata-ma pe mine, abia sculat dintr-un somn de frumusete plimbandu-ma plictisit prin fosta bursa de marfuri de vizavi de piata de flori din rahova, iata-ma, zic, cum sunt smuls si aruncat intr-o lume supranaturala a emotiilor ancestrale. down the rabbit hole, man, down the rabbit hole!

intrebare: ce gandeai in momentul ala?

raspuns: amurg, apus, saman, asfintit, ascuns, umbra, umbre, infiorare, negura,  sa ne apropiem unii de altii ca sa fim impreuna in noaptea ce vine, aici e bine unde este foc, dar la marginea poienii pandesc umbre. ma rog, mult spus gandeam, era asa, un fel de sentiment. mit, mist, mistic.

intrebare: nu ne zici nimic despre muzica?

raspuns: mi-a placut foarte mult. pe parcurs s-a mai risipit din efectul scenic dramatic si s-a desprins mai evident si mai curata muzica. sau ce era, ca toata lumea se intreba apoi ce fel de muzica e asta. bine ca nu am drame din astea, pentru mine a fost clar ce fel de muzica este. muzica de adunare si incolonare pentru o expeditie de o ora in noi insine ghidati de omul cu masca si ciucure in corn.

intrebare:..

raspuns: tre sa zic ca la un moment dat eram convins ca totul  o sa culmineze cu matei care desface mixerul sau la ce dracu canta el acolo si o ia incet pe calea rahovei in jos. si noi o sa ne luam dupa el, tropaind si dand din cap in urma lui, spre consternarea tiganilor florari de vizavi. eu m-as fi dus, eram atat de transfigurat incat as fi mers oriunde dupa el atunci. si nu cred ca as fi fost singurul. ca in underground cand se rupe insula si toti danseaza pe ea, cam asa ceva.

intrebare: lumea ce zicea?

raspuns: toti prietenii mei erau extrem de fericiti. e greu cand te simti asa sa explici. nu ies decat foarte tare, frate, nu imi vine sa cred, extraordinar, chestii din astea cumva descarcate de impact de folosirea prea frecventa. de acum o sa pastrez cateva cuvinte special pentru asa ceva, nu mai zic extraordinar la orice tampanie care imi place ca uite ca iti lipsesc cuvintele fix cand ai nevoie de ele mai mult daca le consumi aiurea. am retinut insa o coproductie a mea si a lui Henk: more suie paparude than the suie paparude themselves! mi s-a parut tare cum fix Henk a identificat filonul asta de suie paparuda, de dans pentru ploaie specific romanesc.

intrebare: erau si oameni carora nu le-a placut?

raspuns: nu stiu daca au fost oameni carora chiar sa nu le placa, dar erau oameni clar mai putin miscati ca mine care stateau prin spate si dadeau usor din cap. oricum, m-am dus la un moment dat sa imi iau o bere si am fost surprins sa vad ca e cineva la bar. stand tot timpul in fata, traiam cu senzatia ca toti oameni care au avut norocul sa fie in locul ala atunci sunt langa mine si fac fix ce fac si eu.

intrebare: ce nu ti-a placut?

raspuns: de pe la jumatate am inceput sa simt din ce in ce mai tare regret pentru toti oamenii pe care ii cunosc si care nu sunt acolo in acel moment. poate suna stupid, dar chiar simt asta si ma apasa. prima data mi s-a intamplat la nine inch nails la targu mures si am crezut ca e ceva incidental ce se leaga de experienta mea indelungata si complicata cu trent, dar uite ca si acuma am avut acelasi gen de depresie. trebuie sa invat sa ma controlez mai bine, pentru ca imi amaraste un pic experienta personala. bine cel putin ca acum am fost inconjurat de foarte multi prieteni.

intrebare: cum a fost dupa?

raspuns: platou. radeam cu lumea, dar nu mai simteam nici un chef sa mai ascult nici un pic de nimic nici acum nici niciodata. pana la urma m-am adunat si m-am dus si m-am zbantuit si la omar s care chiar mi-a placut. dar a durat mai bine de ora sa imi revina cheful sa ma gandesc sau sa discut despre altceva decat despre matei.

ultima intrebare: daca l-ai intalni acuma pe catalin matei, ce i-ai spune?

raspuns: catalin, vreau sa fiu prietenul tau pe facebook, dar nu stiu cum sa te gasesc ca sunteti vreo doua sute!

Anunțuri

Written by ghelme

Aprilie 27, 2010 la 1:38 pm

Publicat în Uncategorized

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. foarte bine dar viziteazama si pe mine

    mateibarr

    Iunie 4, 2010 at 12:59 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: