ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

consideratiuni de pe tron

leave a comment »

– in islanda, doar turistii germani nu vorbesc engleza

– de fiecare data cand vad o fata draguta debarasand mesele in restaurantul unui hotel de 3 stele ma cuprinde o senzatie de usoara tristete. apoi imi zic ca e probabil studenta si asa imi revin.. sigur asta inseamna ca impartasesc prejudecatile  parintilor mei  despre ce joburi sunt serioase si ce joburi sunt de mana a doua, pentru cand te ratezi, dar tre sa platesti intretinerea. inainte sa ma simt prea vinovat pentru asta, ma consolez cu gandul ca prejudecata asta este destul de progresista in efect. nu ne putem permite ca societate ca tot mai multi dintre noi sa inceapa sa realizeze ca este ok sa fii bucatar sau tractorist.

– reykjavik arata fix cum imi imaginez eu un oras american semiparasit din midwest. toata lumea vorbeste o engleza fara cusur, sunt 7-8 cladiri peste 4 etaje, totul e imprastiat pe suprafete mari asa ca fara masina e un efort sa te duci si pana la chiosc, nu e nimeni pe strada, dar nimeni, nimeni. trec cate doua trei masini, apoi numai trece nimeni… infrastructura publica este impecabila, dar casele sunt cam paraginite, cu tencuiala rontaita pe la colturi. ma asteptam sa gasesc ceva care sa aduca cu copenhaga cumva, dat fiind cultura scandinava comuna, dar am gasit un hybrid intre calafat si anchorage. da, casele asa zis traditionale sunt din lemn si placate cu metal, cam cum am vazut eu prin filme ca sunt in canada, alaska si siberia. casele traditionale sunt traditionale ca stil, ca am trecut pe langa o mare groapa in pamant si l-am intrebat pe un coleg ce se intampla acolo si mi-a zis ca se construieste o casa traditionala. you know, like the other ones. am stat aseara la o bere si un beefsteak intr-un fastfood de langa hotel. neoane, radio cu muzica americana din anii 80, nimeni. cand am intrat, era un cuplu inauntru, pana am baut eu prima bere au terminat si au plecat si am ramas singur cu barmanul sa imi rontai friptura si sa imi beau berea privind aiurea pe geam catre o strada pustie peste care se lasa seara. seful meu mi-a povestit la o bere ce  fericit a fost el cand s-a mutat din oraselul in care a crescut in reykjavik pentru ca „aici sunt oameni pe strada, sunt necunoscuti, e altfel”. nu e chiar altfel, prietene, e un fel de altfel cam la fel. cred ca senzatia de singuratate absoluta pe care o ai cand mananci intr-un fastfood din reykjavik vinerea seara nu o poti atinge in bucuresti, oricat te-ai stradui…

– gastele salbatice sunt un fel de gugustiuci ai islandezilor, bantuie peste tot, le vezi pe trotuar prin mijlocul orasului, ma uit la ele si ma gandesc ce noroc avem noi ca ni se caca pe masini vrabii, gastele astea par sa aiba un potential infricosator.

– am fost la piscina nationala termala. mi-au dat un bilet gratuit de la hotel, dar cred ca oricum nu era mult intrarea. mi-a placut la nebunie. bazin cinstit de 50 de metri, plus o piscina separata pentru balaceala, adica cine vrea sa inoate, inoata, cine vrea sa se joace cu mingea o face separat. e super tare sa inoti la -2 grade, simti ca iti arde pielea cand iesi din apa… exista niste chestii care se cheama hot pots, sunt niste gropi in care bolboroseste apa. ai placuta la intrare: 38 de grade, 40 de grade, 44 de grade, dupa cum te tine. eu am intrat la 40 de grade, ca la 38 era plin iar peste 40 mi s-a parut ca nu e de mine. in vestiar erau un milion de afise prin care ti se reamintea ca este interzis sa intri in apa inainte sa te speli temeinic „without the bathing suit”. ai si poze, ca sa iti fie clar unde tre sa insisti cu clabucul. cand iesi, iarasi un milion de poze ca iti e interzis sa te duci unde ai hainele inainte sa te usuci complet. you really wanna see me naked, don´t you? primul gand e ce tare ar fi sa avem si noi asa ceva, la cinci secunde il urmeaza realizarea faptului ca la noi o astfel de psicina ar avea constant doua mii de suflete care isi dau coate prin apa.  aici erau vinerea la 7 seara  8 oameni in bazinul de inot si inca vreo 20  la joaca in piscina. unele lucruri nu le putem face nu pentru ca nu le-am putea face, ci pentru ca nu se pot face.

-tre sa ma pregatesc, ca vine ghidul sa ma ia sa mergem sa facem whale watching. 3 ore pe mare cu balenele si delfinii. yeey. in iunie fac si excursii de pescuit la cod, sper sa ma intorc cand trebuie aici..

Anunțuri

Written by ghelme

Aprilie 17, 2010 la 2:02 pm

Publicat în Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: