ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

Tim Burton vs Rurôni Kenshin

with one comment

cum beau o bere, cum imi mai amintesc ce mi-a mai placut si am uitat sa scriu.

sambata, cand omu petrece, ghelme sta in casa si se uita la filme de dragoste. bine, nu sambata in general. ci doar sambata trecuta si nu chiar filme, cat mai degraba desene animate. si ce bine suna, desene animate. explicit. descriptiv. cu un pic de pueril in metatext. deh, desene animate…

am vazut unu peste altul Corpse Bride si Rurôni Kenshin: Romantic Tales from the Meiji Era

mi-au placut foarte mult amandoua, din motive oarecum simetrice.

corpse bride e de un noir excelent, genu la care te uiti cu incantare, ranjit constant. habar n-am daca e desenat sau sunt papusi sau ceva, nici nu ma intereseaza foarte tare, ca sa fiu sincer, dar personajele sunt o incantare, se misca, vorbesc si canta intr-o coregrafie care m-a lasat cu gura cascata. stateam ca un bursuc la calculator si cand am vazut pe soacra mica si pe barba’su a crescut inima in mine de ce frumos pot sa faca unii oameni urati.  acuma, imi dau seama ca habar n-am cum sa explic de ce mi-a placut filmul, motiv pentru care am si absolvit facultatea de contabilitate, dar cred ca cinismul si sarcasmul din program mi-au intrat pe sub piele. bine, ca imi dau seama ca e o chestie de opereta, da, de acord, dar nu ma deranjeaza sa cred si sa ma bucur de conventii cat timp nu imi fac un obicei din asta. dar sa ne intoarcem la film, cu toate ca si eu imi plac mie, asa ca discutia despre mine este destul de ontopic. ce sa mai, un film cu o mireasa careia i se vede maxilarul prin obrazul putrezit, o gasca de morti violeti si o echipa mic burgheza, toti invartindu-se in jurul lui Johnny Deep foarte JohnnyDeep, peste care se arunca o plasa de replici si contrareplici de status pe facebook. fun

daca tot descarcasem si eram pe valul vizionarii, m-am uitat si la cele patru bucati din ruroni kenshin, numite sugestiv: trust, trust, betrayal, betrayal. m-am oprit dupa zece minute din film si m-am dus pe imdb unde am citit vreo zece, cinspe review’uri in care era declarat o capodopera anime, doar din nevoia sa imi confirme cineva ca e o capodopera. ca am chestia asta ca daca doar eu ma uit la anime dintre toti oamenii pe care ii cunosc, ajung sa ma intreb daca as putea sa imi dau seama care e un anime bun. in fine, povestea e aproape clasica, foarte usor si aluziv ancorata in istorie, dar asta n-are nici o importanta, pentru ca emotia m-a coplesit pe parcursul intregii povesti si asta nu mi se intampla atat de des cum crede prietena mea. anime-ul nu e un gen al replicii acide, al personajelor arhetipale sau al glumitelor gen viermi vorbareti. atmosfera covarsitoare construita prin frunze rosii, muzica simfonica si sange in zapada m-a prins si m-a inmuiat ca pe un prost pana la final. ce sa mai, romantic tales, of..

in fine, mi-a placut si ma bucur ca m-am hotarat sa scriu ca mi-a placut, pentru ca m-am saturat sa imi tot placa lucruri si sa uit de ele

Anunțuri

Written by ghelme

Februarie 2, 2010 la 9:35 pm

Publicat în Uncategorized

Un răspuns

Subscribe to comments with RSS.

  1. cu ocazia asta mai aflu si eu ce crezi tu cacred eu despre tine.

    ana

    Februarie 3, 2010 at 12:56 pm


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: