ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

Archive for Februarie 2010

waiting.. waiting… – this I don’t like

with 2 comments

Sait web: mail.google.com

……….

Am mai vizitat acest sait astazi? Da, de 200 de ori

Anunțuri

Written by ghelme

Februarie 8, 2010 at 8:29 pm

Publicat în Uncategorized

apropo de corurile vanatoresti

with 4 comments

ca sa spulberam prejudecata asta cum ca lui ghelme ii plac corurile vanatoresti inainte de a transforma acest blog intr-o colectie de tobosari si yodleristi, hai ca ma apuc acuma sa lamuresc ce si cum.

intr-o seara de vara, undeva intr-o gradina sub un nuc, pe trei saltele gonflabile si un bot de bmw pe veci zgariat de atunci, un grup de prieteni de-ai lui ghelme placeau. mai la munte fiind gradina, ne uitam la puzderia de stele si ne bucuram. muzica ne alegea de-dans si era bine. era foarte bine.

ghelme nu pune de obicei muzica, pentru ca se simte neinteles, da cu bata in balta si strica stargazingul in general. doua foste colege se trezesc si acuma noaptea transpirate si isi amintesc teroarea traita la miezul noptii pe dealul negru cu ghelme la volan si tom waits dat la maxim pe serpentina. misery is the river of the world!! ditto!

da’ uite ca de data asta, dat fiind ca era un grup mic si ghelme se simtea eteric in lumea lui etilica, si-a facut curaj si l-a dat la o parte pe de-dans de la butoane, a oprit minimalul si a cuplat ipodul personal la boxe. oamenii l-au lasat, tocmai pentru ca nu e ceva ce sa se intample prea des.

am tras aer in piept ( e usor penibil sa tot scrii despre tine la persoana a 3-a, sa renuntam la asta) si am pus si eu ce imi place mie mai mult si mai mult in lume, daca e sa vorbim de muzica.

acuma facem un intermezzo si discutam despre tatuaje. m-am tot gandit sa imi fac un tatuaj, pe shoulder blade, bineinteles, dar nu o sa imi fac niciodata pentru ca sunt un om extrem de influentabil si schimbator in gusturi si ce imi place azi ma adoarme maine, asa ca riscul sa ma trezesc in dimineata cu o ancora pe antebrat sau o sirena pe biceps este mare ca probabilitate si impact.

ei bine, daca muzica asta ar fi un tatuaj, mi l-as face pentru ca am decis acum ceva timp ca e o bucata din mine ce va merge cu mine peste tot si care a ajuns sa ma descrie pe mine in ochii mei.

prin urmare, intr-un moment de serena desfatare rustica, cand nu este permis esecul muzical,  m-am hotarat sa dau drumul sub nucul din comuna izvoarele dansului macabru al lui saint saens. evident, m-am emotionat, ca doar era vorba de bucati  de mine acolo, nu de niste muzica de pe ipod, iar audienta era cea mai aleasa in sensul de singura care conteaza.

n-as putea sa zic acuma daca a placut cuiva, cred ca e si greu dupa atata tiesto sa treci brusc pe vioara, harpa si fluier si oricum, nu am mai avut curaj sa discut problema dupa ce mi s-a reprosat ca am bagat cavalerie si ca asta e, ma, ghelme, nu le nimeresti, o fi frumos, dar nu e potrivit. pana la urma, eu am plecat cu saint saens in mine la culcare si asta a fost, nici o drama, dureaza sub opt minute asa ca n-a murit nimeni. ba dimpotriva, s-a nascut un mit, cum ca eu as fi pasionat de cavalcada, de barbosi pe sapte voci, de trompete si alamuri prevestind apocalipse cinegetice.

dar d-aia mi-am facut eu blog, ca sa scriu ce-mi place mie si ma si mir de mine ca am ajuns sa am cinci sase posturi si n-am zis de saint saens. ei bine, reparam acum.

dance macabre este ceea ce imi place mie mai mult si mai mult, mai des si mai des, oricand si oriunde si de oricate ori si orice as face si oricine ar mai fi de fata si oricat de treaz sau beat as fi si pe depresie si pe voiosie. mereu!

Written by ghelme

Februarie 4, 2010 at 12:08 am

Publicat în Uncategorized

yey, avatar, yey

with 7 comments

daca tot am luat-o pe cronica de film d-asta emo, iata un statement:

Mie mi-a placut Avatar indiferent ce cred despre asta Ana, Dana, Oana, Ioana si Iulia.

Written by ghelme

Februarie 2, 2010 at 9:45 pm

Publicat în Uncategorized

de pe forumul BMW

leave a comment »

desi e mai degraba de clickable decat de blog serios si emotiv ca al meu, iata replica mea preferata de saptamana asta, culeasa de ana de pe bmwforum, topicul cu ce accidente s-au mai intamplat lately:

sa ne dea dumnezeu minte, ca bmw ne-a dat la toti

Written by ghelme

Februarie 2, 2010 at 9:41 pm

Publicat în Uncategorized

Tim Burton vs Rurôni Kenshin

with one comment

cum beau o bere, cum imi mai amintesc ce mi-a mai placut si am uitat sa scriu.

sambata, cand omu petrece, ghelme sta in casa si se uita la filme de dragoste. bine, nu sambata in general. ci doar sambata trecuta si nu chiar filme, cat mai degraba desene animate. si ce bine suna, desene animate. explicit. descriptiv. cu un pic de pueril in metatext. deh, desene animate…

am vazut unu peste altul Corpse Bride si Rurôni Kenshin: Romantic Tales from the Meiji Era

mi-au placut foarte mult amandoua, din motive oarecum simetrice.

corpse bride e de un noir excelent, genu la care te uiti cu incantare, ranjit constant. habar n-am daca e desenat sau sunt papusi sau ceva, nici nu ma intereseaza foarte tare, ca sa fiu sincer, dar personajele sunt o incantare, se misca, vorbesc si canta intr-o coregrafie care m-a lasat cu gura cascata. stateam ca un bursuc la calculator si cand am vazut pe soacra mica si pe barba’su a crescut inima in mine de ce frumos pot sa faca unii oameni urati.  acuma, imi dau seama ca habar n-am cum sa explic de ce mi-a placut filmul, motiv pentru care am si absolvit facultatea de contabilitate, dar cred ca cinismul si sarcasmul din program mi-au intrat pe sub piele. bine, ca imi dau seama ca e o chestie de opereta, da, de acord, dar nu ma deranjeaza sa cred si sa ma bucur de conventii cat timp nu imi fac un obicei din asta. dar sa ne intoarcem la film, cu toate ca si eu imi plac mie, asa ca discutia despre mine este destul de ontopic. ce sa mai, un film cu o mireasa careia i se vede maxilarul prin obrazul putrezit, o gasca de morti violeti si o echipa mic burgheza, toti invartindu-se in jurul lui Johnny Deep foarte JohnnyDeep, peste care se arunca o plasa de replici si contrareplici de status pe facebook. fun

daca tot descarcasem si eram pe valul vizionarii, m-am uitat si la cele patru bucati din ruroni kenshin, numite sugestiv: trust, trust, betrayal, betrayal. m-am oprit dupa zece minute din film si m-am dus pe imdb unde am citit vreo zece, cinspe review’uri in care era declarat o capodopera anime, doar din nevoia sa imi confirme cineva ca e o capodopera. ca am chestia asta ca daca doar eu ma uit la anime dintre toti oamenii pe care ii cunosc, ajung sa ma intreb daca as putea sa imi dau seama care e un anime bun. in fine, povestea e aproape clasica, foarte usor si aluziv ancorata in istorie, dar asta n-are nici o importanta, pentru ca emotia m-a coplesit pe parcursul intregii povesti si asta nu mi se intampla atat de des cum crede prietena mea. anime-ul nu e un gen al replicii acide, al personajelor arhetipale sau al glumitelor gen viermi vorbareti. atmosfera covarsitoare construita prin frunze rosii, muzica simfonica si sange in zapada m-a prins si m-a inmuiat ca pe un prost pana la final. ce sa mai, romantic tales, of..

in fine, mi-a placut si ma bucur ca m-am hotarat sa scriu ca mi-a placut, pentru ca m-am saturat sa imi tot placa lucruri si sa uit de ele

Written by ghelme

Februarie 2, 2010 at 9:35 pm

Publicat în Uncategorized