ce'mi place mie

never let the truth spoil a good story

doina

with 7 comments

Femei cu degete subtiri

Femei cu pielea transparenta

Femei cu ochii mari si negri

Femei cu sanii grei si moi

Femei fumand pe un trotuar

Femei strangandu-si paru-n pumn

Femei razand

Femei plangand

 

Written by ghelme

septembrie 27, 2011 at 4:00 am

Postat in Uncategorized

scrisoare din jetlag

leave a comment »

si in timp ce stau in parcarea hotelului asteptand taxiul sub soarele madrilen incep sa ma gandesc ce ar putea fi mai impersonal in univers decat un holiday inn express pe marginea unei autostrazi si imi trec prin minte tot felul de variante, de la un felinar din ala inalt cu doua becuri, sau un capac de canal pana la un caine care face pipi pe un gard de beton si tot rumegand la chestia asta ajung si in aeroport unde ma bucur ca am o gramada de timp si il risipesc cautand restaurantul in care se mananca cel mai bun mic dejun si unde se bea cea mai buna cafea doar ca sa imi dau seama brusc ca tre sa decolez din alt terminal si tre sa iau un tren pana acolo si e oaresce panica si uite asa urc la bord inca rontaind cel mai prost senvis si sorbaind cea mai proasta cafea, dar lasa ca se compenseaza totul in viata imi zic in timp ce ma bucur efemer ca e boarding complete si locurile de langa mine sunt inca goale, nu e decat negrul asta dubios si urias care blocheaza capatul celalalt si n-o sa se aseze nici dracul intre noi la cum aratam, daca nu tinem cont de cei doi prieteni mestizo ai negrului ce apar pe la un moment dat nu se stie de unde avand in vedere la ce altitudine zburam si desfac sub scaun o sticla, doua de tarie pe care le sorbaie din cutii de cola in care poate o fi si cola, dar care miroase a alcool medicinal de imi muta nasul, dar nu e nimic ca lor le place, scot si un mic dispozitiv care produce un fel de chestie, cred ca ei ii zic muzica fiindca incep toti trei sa lalaie in surdina, cand eu credeam ca acolo doar e inregistrat un om pe care il calca un alt om mult mai gras pe picior si uite asa, cu chef si voie buna, doua carti intregi citite si inca trei la suta din invatamintele lui schopenhauer pentru nu se stie exact cine si vreo treizeci de poezii ale lui baudelaire si una a mea si inca vrei trei reprize de somn intrerupt si cu mainile pe piept ca pe masa plus mult privit in gol, ajungem cu chiu cu vai in costa rica, tara cea mai fericita din lume, unde de atata fericire telefonul meu nu gaseste nici o retea care sa-l primeasca si pe el la joaca, dar oricum nu conteaza ca la voi e deja luni dimineata devreme si numai eu am ramas cum nici nu prea inteleg cum inca in weekend asa ca ma resemnez ca de obicei in mancare, ca doar aici am de unde alege, uite, au chiar doua locuri diferite, un burger king si un cinnamon rolls, acu pe bune, batoane de scortisoara, ce dracu de mancare o mai fi si asta, dar oricum sunt deja atat de obosit incat nici nu reusesc sa termin cartofii prajiti cred a saptea oara ca nu au cum sa iasa din prima asa de unsurosi si oribili si cumva mi se pare ca singurul lucru pe care il mai pot face pentru ora si ceva pe care o mai am de zburat este sa imi iau un roman fals politist scris de garcia marquez care iti zice in prima pagina cine a omorat pe cine si de ce si te chinuie apoi inca vreo suta de pagini cu unghiuri si perspective si asa nici nu bag de seama cum rontaind un biscuit cu un gem de neinteles in mijloc pe care mi l-au oferit stewardezele ca sa ma testeze cumva intr-un mod nebanuit imi mai dezlipesc o data curul ud de pe scaunul avionului si ma tarai doborat de fusuri orare pe care nu le mai inteleg de ceva ore bune spre coada de la imigraciones repetand ca sa nu o adorm o mantra pe care m-am hotarat eu sa o zic ofiterului in lipsa de altceva mai bun si anume estoy aquí para hacer negocios con una compañía llamada ABC, que se ocupa de mi accomodaciones, nu ca nu mi-as da seama pana si eu ca vorbesc spaniola lipind cele sapte cuvinte pe care le stiu unul de altul in fel si chip si inventand unde e cazul, dar treaca mearga si chiar trece si merge, mai ales ca de data asta politistul vorbeste engleza prea bine si iata-ma iar in noaptea tropicala care se lasa aici intotdeauna intre cinci si sase seara de parca i-ar fi frica de intuneric si e cald si e umed si mi se lipesc hainele de piele si taximetristul asta nu intelege nimic din ce ii spun, dar bine ca i-au zis ei unde sa ma duca si stie exact si strada si numarul, doar colonia e gresita si avem o discutie pe tema asta care e cum am discuta noi daca sa mergem pe bulevardul timisoara numarul 92 in cartierul drumul taberei sau in berceni, cu notabilele diferente ca nimic nu imi mai pare absurd dupa cortazar citit in timp ce dormea pe mine negrul gras mai sus mentionat si ca oricum vorbim o limba pe care o inventam pe masura ce o folosim asa ca ma las in voia soartei nebune si urc in taxiul care este atat de nevolnic incat a trecut peste speed bumperul din aeroport abia din a treia incercare si gonim cu o viteza incerta si de neverificat fiindca bordul masinii este stins complet de parca ne-am camuflat de nemti intr-o liniste intrerupta doar de rateurile motorului si de bataile inimii mele care duduie sa imi sparga pieptul cau un ecou inca un minut doua dupa fiecare mica explozie inspre apartamentul de lux inchiriat exclusiv doar si special pentru mine si, desigur, inca doi insi care s-au gandit ca daca tot au ajuns ei inaintea mea, sa faca un gest de noblete si sa imi cedeze mie dormitorul organizat intr-o fosta debara ca sa nu ma deranjeze noaptea baia din camera sau patul in care incap si in timp ce valizele imi scapa din mana pe gresia opulenta ce a ramas in plus cand s-a pavat vreo toaleta publica imi explodeaza in cap in aceeasi secunda trei imagini la fel de violente pe care am reusit cu greu sa le uit dupa ce am plecat din aceasta tara mandra ultima oara, si anume biroul meschin, prea cald cand nu e extrem de rece, mirosind a cabluri incinse si a praf si cu ferestre ce dau intr-un perete prea sus ca sa fie macar zmangalit in care imi voi petrece restul saptamanii pana pe la noua zece seara cand am noroc sa scap inainte de unu dimineata si in acelasi timp cinele delicioase in pizza hut, local specific locului unde am fost dus ca sa mi se explice ca pot sa imi iau fie blat pufos, fie blat crocant, adica exact cum doresc, dar asta numai in acele zile in care am avut timp sa mancam, ca in rest am rontait copane unsuroase de la pollo campeche peste tastaturi si, in acelasi timp, dusul, of dusul, care trimite apa in directii atat de divergente incat trebuie sa calculez cu atentie folosind amintirile mele din anul intai de la simplexuri in ce pozitie ma asez astfel incat sa maximizez apa care cade pe mine, altfel, o tinta greu de ratat intr-o cabina de dus, si toata anamneza asta ma tulbura si ma intorc in aceeasi stare dilematica din care am pornit, doar ca de data asta ma intreb daca sa ma culc, sa ma imbat sau sa ma impusc.

bine am venit in san salvador, el salvador.

ce job exotic am si eu, mama mama, crapa ficatul in mine de invidie..

Written by ghelme

septembrie 19, 2011 at 6:45 am

Postat in Uncategorized

exact ca domnul Ion Susai

leave a comment »

violetul amar al ochilor tai trezeste minele din mine

si incerc sa imi amintesc cand am decis sa ridic din umeri.

te simt o iubire pierduta, uitata, veche

si te-as strange in brate pentru totdeauna.

dar timpul nu curge in aeroport

unde megafoanele varsa peste noi doar acum

aeroportul e ca o trecere pentru pietoni

acum e rosu si ne iubim peste taxiurile ce siroiesc printre noi

acum e verde si trecem unul pe langa altul inspre nimeni

atingandu-ne aripile

si poate si coatele.

Written by ghelme

septembrie 17, 2011 at 11:13 pm

Postat in Uncategorized

birthday boy

with 3 comments

Bare feet on the white wood floor
Alone in the heat of the day
Dilated veins filled with boiling coffee
Hysteric punk beats of rage and love
Dance like you own the world
And it will bend
Feel it

Jesus died at age 33
But I have plans!

Written by ghelme

iulie 17, 2011 at 3:23 pm

Postat in Uncategorized

smalltime brazilian news

leave a comment »

Peixes Do Dia Jornal, Sao Paulo, 2011

Dusul Brazilian ( duchao brasileiro, lat: dusum brasilicum, /ˈdʃ/  /do/ /brəˈzɪl/)

Personaj fantastic din mitologia braziliana, prezent in numeroase poeme si legende populare cu transmitere orala in regiunea Sao Paulo, precum si in mai mica masura in statele inconjuratoare din Brazilia. Este, in genere, considerat un spirit pozitiv, asociat cu igiena corporala si buna dispozitie pe care numai un miros personal placut o poate oferi, dar are o latura ludica, usor malevolenta sau chiar sadica. Este reprezentat adeseori printr-o pictograma a unui om care fuge in pielea goala pe o strada evident plina de lume, mai rar ca un om lesinat in cada sau care se acopera cu o patura cu motive traditionale.

Femeile in varsta povestesc o versiune a mitului mai putin raspandita in prezent prin care Dusul Brazilian a fost candva un seducator tanar scotian numit McCheap, ce a emigrat in Brazilia fugind de aberantul obicei al vremii de a plati pentru apa calda la dus si care, ajuns la destinatie dupa 24 de ani de peripetii pe o pluta in Atlantic vaslind inutil impotriva GulfStream-ului, a suferit o emotie prea puternica atunci cand a descoperit ca in tara visurilor sale trebuie sa plateasca si apa rece. De aici spiritul usor contradictoriu si vindicativ al Dusului Brazilian de astazi, reminiscenta a alternantei rece cald specifica dusurilor din patria sarmanului McCheap, dar cu o nuanta violenta data de schimbarea brusca, imprevizibila si necontrolabila a temperaturii apei revarsate peste victimele inocente si bine sapunite.

Dusul Brazilian este frecvent insotit in povestirile localnicilor de Fereastracarenusenchide Desiafaraploua si de Amberelasticla Dardesfacatorioc, alte doua personaje mitologice de acelasi calibru din panteonul specific regiunii. In cele mai populare versiuni ale legendei, incepe prin a chinui pe toti cei ce ii calca in cada pe care ii supune la probe de foc si gheata carora cei nedestoinici nu ii rezista nici macar un minut, dovedindu-si slabiciunea morala si fizica. Este imblanzit mai mereu la final de eroul local Ghelmezinho, care, desi initial se descurajeaza si jura ca nu mai face baie in America de Sud niciodata, dupa patru zile si nopti de suferinta si post negru de bere, indrumat de zeul ploii de vara Umbanda (sincretism !!??), reuseste sa parcurga intreg traseul initiatic presarat cu arsuri si ingheturi teribile ce reprezinta simbolic alternanta dintre rau si cand credeai ca nu se poate mai rau, iata ca greseai.

…….

Nota: randurile de mai sus reprezinta ultima intrare din jurnalul doctorului Ghelmezao, pus la dispozitia noastra cu amabilitate de organele de ancheta ce investigheaza subita pierdere a facultatilor mentale a celebrului imaginolog si colportist ce a fost gasit de catre personalul hotelului in care locuia in Sao Paulo delirand pe mocheta intr-o limba inexistenta care seamana cu portugheza din punct de vedere fonetic, dar este, de fapt, o insiruire de onomatopee gen: arde, fiert, auauauuu, maiculita ce durere, cancer friguros si rece…

Written by ghelme

mai 17, 2011 at 2:33 am

Postat in Uncategorized

airport bits

leave a comment »

Stii ca esti un flying head cand intri intr-un magazin la mall, probezi o pereche de pantofi si iti plac, dar nu poti sa dai snooze unei intrebari care ti se invarte in cap: oare bipaie?

******************************************************

Unii injura babele in troleibuz: mamaie, te cauta moartea pe acasa si tu ocupi aci locu pe scaun! Altii le traverseaza pe la semafor, grabindu-le usor si tandru cand se face rosu: haideti mai repede ca vin masinile! Eu le conduc la poarta, in Schipol.

Le vad cum ma vad, ma ochesc din zborul de la bucuresti la amsterdam, simt crosshairu rosu de sniper cum mi se plimba cand pe mutra, cand pe ceafa. Aha, a raspuns in engleza ca nu vrea zahar in cafea, asta stie cum merge treaba, e umblat exact ca fi’miu.

Incep cu o intrebare inocenta, de deschidere. Cal la f3, nonagresiv, neasteptat, complet reversibil: nu va suparati, aici scrie pe bilet unde trebuie sa mergem ca sa luam urmatorul avion? Aici, sub gate?

Zambesti, ce sa faci, explici (nu ca n-ai stii in ce te bagi, dar nu te poti abtine): da, dar chiar cand ajungeti tre sa verificati ca e tot la poarta asta, ca se mai schimba.

Babele isi desfasoara cu rabdare de paianjeni planul insidios; o alta mutare aparent fara legatura cu prima, dupa ce servim in liniste senvisul. c2:c4 si miroase a fianchetto, e clar ca ai in fata un adversar redutabil care vrea sa te atraga in afara apararilor conventionale: si cum facem sa vedem daca nu s-a schimbat poarta?

Primul impuls e sa iei dracu pionu ala: va uitati pe ecranu ala mare!

Te temperezi insa, nu asa se joaca acest joc, unde am ajunge daca am fi badarani cu bunicutele astea mai pline de dezacorduri gramaticale decat un maidanez de purici…  declini politicos gambitul cu un e7:e6 defensiv: eh, vedeti aici in colt, aveti numarul zborului, il tineti minte si cand vedeti niste televizoare multe, incepeti sa cautati acolo codul asta si vedeti ce scrie la gate si pe urma o luati dupa indicatoare, ca aeroportul din amsterdam este cel mai organizat din lume, e imposibil sa va rataciti.

d2:d4 urmeaza implacabil si esti in plin hipermodernism sahist. Deschiderea Reti – Zukertort: Da’ scrie cu litere mari? Ca noi nu prea vedem asa bine ca dumneavoastra la distanta.

Profilul e invariabil acelasi: din focsani sau, ma rog, greater vrancea area, merg la copiii plecati de zece, cinspe ani in state sa isi vada nepotii, nu stiu boaba de engleza, dar zic un thank you de holywood pana si cand sunt intrebate daca vor cu pui sau cu branza. De obicei le duc pana la panou sa vad ca au aceeasi poarta si pe urma le asez cu fata in directia corecta, le zic dupa ce numar sa se uite si le dau drumul la vale. Azi mi-am amintit insa ca si noi vrem sa emigram in state, ca or veni si parintii nostri in vizita la noi si le-am dus pana la poarta ca sa ma asigur ca e totul ok. Pe ultima parte a drumului, in timp ce topaiau si gafaiau in urma mea se intrebau una pe alta: maica, da’ la intoarcere cum nimerim noi singurele avionu de bucuresti?  Stii ceva, mamaie, nu intinde coarda J

******************************************************8

O evident sudamericanca de 20 de ani si un metru 20 trece hopa tropa prin boarding check-ul pentru sao paulo. Gagica de la klm, o olandeza albastra de trei metri lungime ii zambeste initial, apoi se uita inca o data pe boarding pass si incepe sa strige dupa ea:

– hey, hey, this is the boarding gate for sao paulo.

– yes, I know that.

– we are not boarding for lima flight, that is the next flight after this one

– ok

– you cannot board now, you have to wait until boarding for sao paulo is finished

– no way, why is that?

– because you are not going to sao paulo, doooh!!

– oh, but I am going to sao paulo!

– yeah, right, so then why does it says lima on your boarding pass?

– because that is my name, adriana lima!

Eu, razand:

– you get that a lot, don’t you?

Nu mi-a raspuns.

Nu, nu adriana lima aia, alta adriana lima, una de 120 de centimetri, cum ziceam.

****************************************************

Airbus-ul cu care am zburat 12 ore avea vopseaua cojita pe cockpit pe urmele armaturii metalice. Se vedea ca zgariat. M-am abtinut cu greu sa intreb echipajul la boarding daca au avut un catfight recent si cine a castigat. Probabil ca daca nu imi reverberau inca proaspete in minte avertismentele din Houston: “any inappropriate comment or any joke will result in you imprisonment” nu as fi rezistat jocului de cuvinte. Asta si cu cusca neagra de marimea unei cabine de fotografii automate in care politia mai baga din cand in cand cate un african mai dubios care iesea zece minute mai tarziu de acolo cu o privire ratacita.

*************************************************

Apropo de KLM, as vrea sa merg la team building cu ei, ii vad mai des si ii cunosc mai bine decat pe colegii mei. Ce le-as mai barfi pe nesuferitele alea doua de pe amsterdam bucuresti cu prietenele mele de pe amsterdam mexico city. Sunt sigur insa ca la KLM team buildingul se face in olanda si asta nu suna prea apetisant pentru mine..

Written by ghelme

mai 16, 2011 at 2:53 am

Postat in Uncategorized

happiness

with 3 comments

E dimineata devreme in America

Astazi imi voi cumpara o palarie texana, imi zic ridicandu-ma din pat

Trebuie sa gasesc un magazin de palarii, imi zic ratacind pe strazile pustii

Oare pe cine sa intreb, ma rasucesc sub soarele orbitor texan

Oare unde sa ma ascund, transpir in punctul focal al turnurilor de sticla

Oare cat mai e pana la magazin, imi tarai picioarele radiografiat ca un bagaj abandonat

Ce bine ar fi fost sa am acuma o palarie texana

Putin mi-ar fi pasat de soare

As fi putut merge oriunde

Pana la capatul pamantului sau macar al strazii

Cedez si ma prabusesc prin prima usa ce se deschide

Tot corpul imi tremura de usurare in aerul conditionat

Doar coada ochiului mi se agata in semnul cu bookstore

Trec zambind pe langa rafturile cu christian literature

Trec zambind pe langa rafturile cu christian living

Trec zambind pe langa rafturile cu bibles

Cu bible comments

Bible covers

Bible sign cards

Bible reading devices

Trec zambind pe langa teen faithpoint

Am citit tot ce aveti de banks

De martin, stephenson, stross si herbert

Nimeni din univers nu a citit tot ce aveti de orson scott card

Plin de mandrie si frig, ma pregatesc sa imi reiau epopeea

Cautarea in soare

Navigand agale spre iesirea din argos, vad raftul de poetry

Un raft mic de tot, plin cu shakespeare si jim morrison

Cu iliada si bob dylan

Cu dante aligheri si tom rollins

Deschid o carte si citesc despre un tip care isi cheama pisica acasa

Un motan gras si batran

Care abia mai poate sari gardurile vecinilor

Ma asez pe covor

America se trezeste agale in timp ce eu citesc lungit pe covor

O aud cum se revarsa pe strazile inguste scufundate in soare

Nu se grabeste nicaieri, e sambata dimineata

Nu ne grabim nicaieri nici eu, nici ea

That would be 49.99, sir

How did you find things today, sir

Not enough poetry, man

I am sorry to hear that, sir

No, I am just saying, you know

Would you like to sign up for a discount card

No, I am coming from far away

From far, far away

Nothing to do with discount cards there

We just pay the full price

For our poetry books

Written by ghelme

mai 7, 2011 at 8:07 pm

Postat in Uncategorized

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.