exact ca domnul Ion Susai
violetul amar al ochilor tai trezeste minele din mine
si incerc sa imi amintesc cand am decis sa ridic din umeri.
te simt o iubire pierduta, uitata, veche
si te-as strange in brate pentru totdeauna.
dar timpul nu curge in aeroport
unde megafoanele varsa peste noi doar acum
aeroportul e ca o trecere pentru pietoni
acum e rosu si ne iubim peste taxiurile ce siroiesc printre noi
acum e verde si trecem unul pe langa altul inspre nimeni
atingandu-ne aripile
si poate si coatele.
